Profil
Alexandru Sătmărean...
…24 de ani, era ceea ce numim un
metrosexual. Un tânăr care avea foarte mare grijă de fizicul său şi de ţinuta
lui. Cu o înălţime de 1,8 metri, brunet, cu un ten închis, parcă era tot timpul
bronzat, ochi mari, negri, expresivi, trup bine definit, Alex era o bombă cu
ceas pentru fetele din oraş. Zburătorul care le tulbura minţile şi trupurile
acestor domnişoare uşuratice.. Se îmbrăca cu mare atenţie, şi tot deauna cu
hainele potrivite. Era un adevărat vânător de căprioare. Din acelea cu două
picioare, desigur. Însă pe cât era de frumos şi bine construit fizic, pe atât
era de decăzut în moravuri, şi de fals în felul de a fi.
Deţinea un BMW seria 3 din 2005,
argintiu, de care avea foarte mare grijă şi un apartament cu două camere în
zona Modern din Timişoara, pe care şi-l pusese foarte bine la punct, (apartament
pe care l-am cumpărat de la mama sa, după ce el a murit). Cu toate acestea, era
sărac lipit, iar banii pentru apartament şi maşină îi picaseră aproape din cer.
Adică, el şi mama lui, au împărţit averea tatălui lui Alex, decedat într-un
accident. Nu cunosc amănunte, dar ştiu că lui Alex, i-a revenit ceva teren pe
care îl deţinea la Ciarda Roşie (lângă Timişoara),
şi pe care l-a vândut cu 80.000 euro.
Banii însă s-au terminat, iar el,
neavând serviciu, trăia de pe o zi pe alta, uneori mai bine, alteori mai rău, din
când în când cu ajutor de la mama sa. Vorba aceea, frigiderul gol, dar BMW la
poartă. Totuşi, strictul necesar şi-l asigura din relaţiile cu fetele oamenilor
de bani gata din oraş, precum şi din legătura sa amoroasă cu Oana Romanescu,
fiica unui afacerist local. Avea un fel aparte de a stoarce banii de la fete.
Nu concepea să muncească. A încercat. Şofer
pe o maşină la o brutărie, şi curier la o firmă de curierat, dar munca nu era
de el. Era obişnuit să îşi petreacă nopţile prin cluburi, baruri şi discoteci,
cu bunii şi numeroşii prieteni pe care îi avea. Da, Alexandru, poza într-o
persoanaă fidelă, de nădejde şi cu mulţi bani. De aici şi prieteni pe măsură,
pe care nu ezita să îi mulgă de bani. Singura calitate reală a sa, faţă de
prietenii săi, era aceea că ştia să îi asculte. Dar făcea asta, doar cu
speranţa că poate la unul din ei,m va găsi o poveste demnă de un roman
senzaţional.
Cu toate acestea, Alexandru avea şi o
latruă cunoscută de puţini oameni, demnă de toată lauda: îi plăcea să
citeasscă, şi citea mult. Apoi apăru dorinţa de a scrie. Însă nu avea talent.
Într-o zi într-u una din rarele momente în care se gândea serios la viitorul
lui, îşi zise că aşa nu o va putea duce la nesfârşit. Şi cum de lucrat nu
lucra, de cântat nu ştia să cânte, şi nu avea nici un talent mai serios care să
îi permită să devină o vedetă, luă în calcul posibilitatea de a trăi din scris.
Încercă să scrie în fel şi chip, dar îşi dădu seama că imaginaţia lui nu era destul
de bogată pentru a scrie ceva senzaţional, care să îi aducă consacrare şi mulţi
bani. De aici îi veni şi ideea care avea să ducă până la urmă la moartea lui.
Aceea de a scrie povestea reală a altcuiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu